Mesajul și metodele lucrării Libertate în Cristos au la bază Cuvântul lui Dumnezeu.

Cuvântul Scris și Cuvântul Întrupat trebuie privite ca fiind realități inseparabile.

Isus este Adevărul și tot așa este și Cuvântul Său.

Libertate în Cristos recunoaște contribuția cercetării empirice și a investigației științifice, atunci când rezultatele sunt interpretate prin prisma Scripturii.

Știința este încercarea omenirii de a înțelege ordinea firească. Teologia este încercarea creștinului de a sistematiza revelația divinã. În timp ce știința și teologia sunt supuse erorii, nu tot așa este și Cuvântul lui Dumnezeu.

Libertate în Cristos se dedică Adevărului, nu unei teologii sistemice anume și nu consideră că există vreo incongruență între legea naturală și revelația divină, de vreme ce ambele își au originea în Dumnezeu.

Toți cei aflați sub autoritatea spirituală a lucrării Libertate în Cristos se supun Cuvântului lui Dumnezeu și autorităților legale stabilite de Dumnezeu  (Romani 13 :1-5).

Identitatea, aprobarea, siguranța si valoarea noastră se găsesc în Cristos, CEL care este revelația supremă a lui Dumnezeu.

De aceea, obiectivul nostru este să încurajăm creștinii, căsătoriile și lucrările să se maturizeze, activ și liber în Cristos.

Dumnezeu a încredințat Bisericii (și implicit lucrării Libertate in Cristos) misiunea împăcării, care înlătură blocajele din calea unei relații profunde cu Tatăl nostru ceresc, prin pocăință și credință în Dumnezeu.

Închinare înseamnă să fii de acord și să îmbrățișezi adevăratele însușiri ale lui Dumnezeu, atât comunitar, cât și individual și să trăiești în acord cu acest lucru.

Urmărim să trăim prezența lui Dumnezeu si socotim rugăciunea ca fiind prioritară, căutând să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să facem voia Lui.

Nu încercăm să-L manipulăm sau să-L convingem pe Dumnezeu să facă așa cum vedem noi lucrurile. Vrem să ne aflăm pe calea dorită de El și alegem să ne identificăm cu Isus, Cel care a declarat: Nu voia Mea să se facă, ci voia Ta!

Urmărim să cufundăm tot ceea ce facem în rugăciune, ferindu-ne să-I cerem lui Dumnezeu să binecuvânteze planurile noastre, ci vrând să ne supunem planurilor Lui, așa cum le discernem în rugăciune.

Înțelegem că instrucțiunile lui Pavel din Efeseni 6 despre armura lui Dumnezeu se încheie cu îndemnul ca toți cei credincioși să se roage în orice moment prin Duhul.

Rugăciunile pe care Dumnezeu Duhul Sfânt ne îndeamnă să le facem sunt și acelea la care Dumnezeu Tatăl răspunde.

Dumnezeu folosește asemenea rugăciuni pentru a-Și împlini lucrarea prin noi.

Slujim un Singur Dumnezeu adevărat, care S-a manifestat pe Sine ca Tată, Fiu si Duh Sfânt.

Unitatea din Divinitate ne slujește ca model pentru toate relațiile.

Lucrăm ca să păstrăm unitatea pe care o dă Duhul, prin legătura păcii (Efes: 4:3).

Acolo unde Satan acționează ca să ne dividă mintea, căsniciile și lucrările, cei implicați în Libertate în Cristos acționează pentru unitate în minte, căsătorie și lucrare, ca agenți ai împăcării (Mat. 5:9).

Cei ce-și pun încrederea în Cristos sunt copii ai lui Dumnezeu. Ei nu mai sunt « în Adam», ci sunt vii spiritual «în Cristos». Faptul că acum suntem vii spiritual înseamnă că sufletele noastre sunt unite cu Dumnezeu.

Creștinii sunt creații noi în Cristos (2 Cor. 5:17); deși ei nu mai sunt «în fire» sau «în carne», pot încă să asculte de îndemnurile „cărnii” (modului independent învățat înainte de a lua decizia să asculte de Dumnezeu în Cristos) sau pot chiar să trăiască conformându-se acestui mod independent de viață (Romani 8:11).

Cei care nu au devenit creștini, pentru că nu au în viața lor nici prezența lui Dumnezeu și nici cunoașterea căilor Sale, au mintea programată să trăiască independent de Dumnezeu.

Mântuirea nu are ca efect imediat înnoirea minților noastre, din acest motiv apostolul Pavel ne îndeamnă să nu ne mai conformăm chipului acestei lumi, ci să fim transformați prin reînnoirea minții noastre (Romani 12:2).

Credem că Scriptura identifică pe toți credincioșii ca find sfinți, nu păcătoși, adevăr care nu reflectă neapărat maturitatea, ci doar poziția noastră în Cristos.

Toți creștinii sunt identificați în Cristos cu moartea (Romani 6:3; Gal. 2 :20), îngroparea (Rom. 6 :4), învierea (Rom 6 :5, 8,11), înalțarea (Efes. 2:6), viața (Rom. 5:10, 11), puterea (Efes. 1:19,20) și moștenirea lui Cristos (Rom. 8:16.17; Efes. 1:11,12).

Acceptăm realitatea lumii spirituale și căutăm să fim umpluți și călăuziți de Duhul Sfânt.

Înțelegem că dușmanii care se opun sfințirii noastre sunt lumea, carnea și diavolul.

Există o luptă spirituală reală între bine și rău, între Împărația lui Dumnezeu și Împărăția întunericului, între Duhul Adevărului și tatăl minciunilor și între profeții adevărați și cei falși, și acest lucru cere din partea creștinului să posede un solid fundament biblic, să exercite discernământ și să rămână focalizat pe Cristos.

Nu luptăm cu sângele și carnea, ci luptăm cu stăpânirile și autoritățile întunericului din prezent, știind că ele au fost dezarmate (Coloseni 2:15).

Înțelegem această bătălie ca fiind o confruntare care are loc în baza adevărului, nu a puterii, de vreme ce diavolul este deja învins.

Încercăm să evităm răspunsurile simpliste, care fac apel doar la o perspectivă unilaterală asupra vieții și încercăm să nu pierdem din vedere funcționarea adecvată a trupurilor, sufletelor și duhurilor noastre.

 În primul rând învățăm pe alții despre nevoia de echilibru între odihnă, exerciții fizice și alimentație.

Ținem cont de rolul deținut de medicină și medicație în vindecarea și funcționarea trupului.

În al doilea rând, recunoaștem existența bolilor psihosomatice și credem că nevoile emoționale pot fi împlinite în Cristos, căutând să rezolvăm problemele cauzate de frică, anxietate, atacuri de panică, depresie si dependență.

În al treilea rând, ținem cont de componenta spirituală a tuturor problemelor, adică imperativul de a fi conectat cu Dumnezeu și nevoia de a scăpa din capcanele diavolului.

Avem un Dumnezeu complex, care se preocupă de problemele umanității și ține cont de întreaga realitate creată de El și tot timpul, iar noi Îl căutăm în primul rând pe El și Împărărția Lui.

Nu-L vom putea ruga pe Dumnezeu să facă pentru noi ceea ce El Însuși ne-a revelat ca fiind responsabilitatea noastră, dar nici nu vom putea face pentru noi înșine ceea ce poate face doar Dumnezeu Însuși.

Orice încercare de a încuraja pe cineva în umblarea lui cu Dumnezeu trebuie făcută înțelegând că Dumnezeu este de asemenea prezent și că există un rol pe care numai Dumnezeu îl poate avea în viața fiecăruia dintre noi. Numai Dumnezeu poate elibera un captiv și vindeca o inimă frânta.

Așadar, căutăm să ne stabilim metodele de slujire conștienți fiind de omniprezența, omnisciența și omnipotența lui Dumnezeu.

Căutăm de asemenea, să înțelegem relația sensibilă care există între persoana care încurajează și cea care solicită ajutorul, asigurându-ne că fiecare parte își înțelege responsabilitățile.

Ca împăciuitori sau încurajatori, depindem și noi în aceeași măsură de Dumnezeu și ne ferim să fim facilitatori, co-dependenți sau eliberatori, ceea ce ar submina nevoia celui pe care-l încurajăm de a-și asuma responsabilitatea propriilor atitudini și acțiuni în umblarea lui cu Dumnezeu.

Credem că Dumnezeu va călăuzi pe toți cei care caută să-L urmeze, ceea ce este un lucru diferit de a cunoaște voia Lui.

Voia lui Dumnezeu pentru viețile noastre este sfințirea, adică conformarea noastră după Chipul Lui.

Scopul instruirii noastre este dragostea (1 Tim. 1:5) – ea fiind Caracterul lui Dumnezeu (1 loan 4:16), nu cunoașterea, care îngâmfă (1 Cor. 8:1).

Dumnezeu nu încearcă să ne lărgească mintea, ci inimile, astfel încât să ne asemănăm Lui.

Putem avea cunoaștere și să fim aroganți, dar nu putem să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să fim aroganți.

Scopul nostru este să-L cunoaștem pe Dumnezeu și să devenim asemeni chipului Lui (Filip. 3:8-14), astfel încât ceilalți să știe că suntem slujitorii lui Dumnezeu, datorită iubirii Lui, care strălucește prin noi.

Credem că suntem slujitori ai unui Nou Legământ, pentru că Legea omoară, dar Duhul dă viață.

Harul nu înseamnă nici legalism, nici libertinaj.

Nu putem trăi la înălțimea Legii prin lege, însă putem trăi o viață neprihănită prin credință, conform cu ceea ce Dumnezeu a spus că este adevărat și făcând acest lucru doar prin puterea Sa și nu prin resursele și tăria noastră.

Parte din scopul nostru este să ajutăm creștinii și lucrările lor să treacă de la orientarea pe acțiuni și programe, la orientarea pe har și credință.

Strategiile și programele biblice nu vor fi eficiente decât în măsura în care sunt împuternicite de viața lui Dumnezeu, pentru că despărțiți de Cristos nu putem face nimic care să dureze veșnic (loan 15:5).

Nu ni se cere să aducem roadă, ci să rămânem în Cristos și abia după aceea vom putea aduce roadă.

Slujire în har înseamnă și că nu vom stabili un preț sau vom percepe vreo taxă pentru programările Pașilor spre Libertate în Cristos.

Nu ne luăm semnificația din titluri, studii absolvite, daruri sau poziții eclesiastice.

Căutăm să fim în siguranță și plini de valoare în Cristos, nu domnind peste alții (1 Petru 5:1-11).

Calificările pentru a fi un lider spiritual conform 1 Tim. 3:1-13 și Tit. 1:6-9 sunt legate de caracterul evlavios.

Ca lideri care slujesc, alegem să umblăm în lumină și să spunem adevărul în dragoste unii altora.

Ne dorim ca fiecare creștin să-și atingă potențialul maxim și să-și folosească talentele și darurile pentru a-L glorifica pe Dumnezeu și pentru a-i încuraja pe alții să devină asemeni chipului Lui.

Scopul lucrării Libertate în Cristos este să împuternicească oamenii lui Dumnezeu, ajutându-i să înțeleagă cine sunt ei în Cristos, încurajându-i să devină tot ceea ce a intenționat Dumnezeu să fie, astfel încât să ajungă capabili să facă toate lucrurile prin Cristos, care-i întărește (Filip. 4:13).

Integritatea și autenticitatea spirituală sunt mai importante decât recunoașterea și impactul vizibil. Credem că ordinea corectă este maturitatea, care precede lucrarea, caracterul, care precede cariera și „a fi înainte de „a face”. Ceea ce suntem este mai important decât ceea ce facem și nu ar trebui să ne compromitem niciodată pe noi înșine sau mesajul nostru pentru a primi aprobarea altora. Lucrarea lui Dumnezeu, făcută în felul lui Dumnezeu nu va fi lipsită niciodată de sprijinul Lui, de aceea nu subscriem la metodele lumii de „strângere de fonduri”, exagerare, publicitate și reclamă excesivă, manipulare și auto-promovare. Preocuparea noastră este să creștem în maturitate, să aducem claritate, corectitudine și echilibru mesajului nostru, lasându-L pe Dumnezeu să ne extindă lucrarea.