„Căci nu ştiu ce fac : nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.” – Romani 7:15

             Probabil că descrierea cea mai fidelă a luptei cu păcatul din viaţa credinciosului se găseşte în Romani 7:15-25. Pavel abordează această problemă în versetele 15 şi 16 : „Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună”. 

Să observăm cum în cele două versete apare un singur actant: „Eu”. Persoana care face acțiunea este menţionată de nouă ori. Să mai observăm şi faptul că această persoană are o inimă bună și este de acord cu Legea lui Dumnezeu. Însă creştinul acesta cu inimă bună are o problemă la nivelul comportamentului. El știe ce ar trebui să facă, dar, din anumite motive, nu poate să facă acel lucru. El este de acord cu Dumnezeu, însă sfârşeşte făcând exact lucrurile pe care le urăşte. Versetele 17-21 ne descoperă și motivul: „Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine…Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine”. Câte persoane fac acțiunea aici? Două: „eu” și „păcatul”. Este clar că sinele și păcatul sunt două entități distincte – păcatul este doar localizat la mine: Păcatul mă împiedică să fac ceea ce vreau să fac!

Dar apare în aceste versete ideea că eu nu sunt bun, că sunt rău sau că eu însumi sunt păcat? În mod categoric, nu. Ele afirmă doar că am ceva la mine care nu este bun, ceva rău, păcătos, dar care nu sunt eu. Dacă am un ciob în deget, pot afirma că am ceva în mine care nu este bun. Însă acel lucru care nu este bun, nu sunt eu! Nu eu sunt ciobul! Lucrul care nu este bun, este ciobul înfipt în degetul meu! Nu sunt nici păcat şi nici păcătos! Sunt un sfânt care se luptă cu păcatul, care mă face să mă comport așa cum nu aș vrea. 

Romani 6:12 ne spune însă că este responsabilitatea noastră să nu permitem păcatului să stăpânească în viața noastră! El va domni dacă ne folosim trupurile ca unelte ale nedreptăţii (Rom.6:13)! Trebuie să ne lepădăm de fiecare folosire a trupurilor noastre în acest fel şi să ne supunem trupurile lui Dumnezeu, ca instrumente ale neprihănirii.

Îţi mulţumesc, Doamne, că nu sunt obligat să păcătuiesc. Ai făcut posibil să am control peste puterea ce o avea păcatul asupra mea. Tu m-ai eliberat de plata pe care o datoram păcatului şi m-ai binecuvântat cu darul vieţii veşnice în Cristos.

Daily in Christ /Neil and Joanne Anderson, Copyright 1993 by Harvest House Publishers, Eugene, Oregon, U.S.A.

Zilnic în Cristos /Neil și Joanne Anderson, Drepturi de autor pentru Limba română: 2018 Byte Freedom, Timișoara, România