„Pentru că întristarea potrivit lui Dumnezeu, lucrează pocăinţă spre mântuire, de care nu-ţi pare rău; dar întristarea lumii lucrează moarte.” – 2 Corinteni 7:10

             Un exemplu clar al diferenţei care există între acuzarea venită de la Satan şi îndemnul de la Duhul Sfânt îl găsim în viața lui Iuda Iscarioteanul şi a lui Simon Petru. Iuda i-a permis cumva lui Satan să-l amăgească până acolo încât L-a trădat pe Isus pentru 30 de arginţi (Luca 22:3-5). Când a realizat ce a făcut, i-a părut atât de rău, încât s-a spânzurat. Sinuciderea lui a survenit ca urmare a acuzațiilor lui Satan sau a îndemnului lui Dumnezeu? Se pare că fost acuzarea, pentru că ea l-a împins pe Iuda să se spânzure. Condamnarea duce la moarte, întristarea mustrării duce la pocăinţă şi viaţă!

Şi Petru l-a trădat pe Isus când a spus că nu-L cunoaște. Se pare că acest proces a debutat cu mândria, când ucenicii se certau să afle cine este cel mai mare dintre ei (Luca 22: 24-30). Isus i-a spus atunci lui Petru: „Simone, Simone, Satan v-a cerut ca să vă cearnă ca pe grâu”(versetul 31). Şi exact aşa s-a şi întâmplat – Domnul i-a permis lui Satan să-l pună la încercare, deoarece Petru îi cedase deja teren prin mândria sa duşmanului. Însă Domnul s-a uitat la Petru şi a adăugat: „M-am rugat pentru tine, ca să nu slăbescă credinţa ta; iar tu, când te vei întoarce, să-i întăreşti pe fraţii tăi”(versetul 32). Petru a jurat că va muri cu Isus, însă Domnul i-a spus că se va dezice de El de trei ori şi așa s-a și întâmplat (versetele 33, 34). Părerea de rău resimţită de Petru a fost la fel de dureroasă ca și a lui Iuda. Însă părerea lui de rău a venit din mustrarea Duhului Sfânt, care l-a și condus în cele din urmă la pocăinţă şi la restaurarea relaţiei cu Isus Cristos (Ioan 21:15-17). Dacă sentimentele de părere de rău te îndepărtează de Dumnezeu, ești sub acuzațiile lui Satan.

Împotriveşte-te!

Când însă întristarea te aduce în faţa lui Cristos ca să-ţi mărturiseşti greşeala, atunci este îndemnul Duhului Sfânt. Cedează-I, prin pocăinţă! Apocalipsa 12:10 ne dezvăluie că misiunea neobosită a lui Satan este de a-i acuza pe fraţi. Vestea cea bună este însă că misiunea neobosită a lui Cristos este de a mijloci pentru noi, aşa cum a făcut și pentru Petru (Evrei 7:25). Avem un adversar feroce, dar avocatul nostru perseverent și etern ne apără înaintea Tatălui pe baza credinţei noastre în El (1 Ioan 2:1).

Doamne, sărbătoresc bucuria de a ști că ești Cel care mă apără permanent de acuzații în faţa Tatălui.

Daily in Christ /Neil and Joanne Anderson, Copyright 1993 by Harvest House Publishers, Eugene, Oregon, U.S.A.

Zilnic în Cristos /Neil și Joanne Anderson, Drepturi de autor pentru Limba română: 2018 Byte Freedom, Timișoara, România