„Intraţi pe porţile Lui cu mulţimiri, în curţile Sale cu laude! Lăudaţi-L, binecuvântaţi-I Numele!” – Ps 100:4

Lauda şi mulțumirea sunt prezente în fiecare stadiu al rugăciunii. Ele devin permanente pe măsură ce trăim în lumină. A veni înaintea lui Dumnezeu cu recunoştinţă, nu e diferit de felul în care venim la părinţii noştri pământeşti într-o atitudine de recunoștință. Nimic nu-l supără mai mult pe un părinte decât un copil care cere, plânge şi nu e niciodată mulţumit! Cum te-ai simţi ca părinte dacă, după ce i-ai dat copilului tău tot ce ţi-a stat în puteri, el tot ar mai vrea ceva, mereu şi mereu mai mult?

 Pe de altă parte, ce ai simţi faţă de un copil care vine să se ghemuiască în braţele tale şi să-ți spună: „Mulţumesc că eşti aşa! Te iubesc şi ştiu că faci tot ce poţi pentru mine!”. Ce relaţie extraordinară părinte-copil! Să ne imaginăm acum că vii înaintea lui Dumnezeu Tatăl și-L rogi: „Vreau mai mult!”…iar El îți spune: „Ți l-am dat pe singurul Meu Fiu!”. Iar tu continui să spui: „Dar eu vreau mai mult!!!”. Se cuvine să începem fiecare zi spunând: „Mulţumesc Tată ceresc, pentru că deşi meritam distrugerea veşnică, Tu mi-ai dat viaţă veșnică. Cum aş putea să-Ţi fiu de folos azi?” 

Să-L lauzi pe Dumnezeu înseamnă să recunoşti însuşirile Lui. Când mă rog, încerc să fiu conştient de faptul că Dumnezeu este un Tată care iubeşte, care este veşnic prezent, atotputernic şi atotştiutor. Nu-L laud pentru că El ar avea nevoie să-I spun eu cine este El. El ştie Cine este! Cel ce are nevoie să păstreze mereu în minte însuşirile Lui divine sunt eu! Încerc să mențin pe primul loc în gândurile mele conștientizarea prezenţei lui Dumnezeu. Este cu mine oriunde merg. 

Nu-mi place când îi aud pe oameni rugându-L pe Dumnezeu „să fie acolo”. Este ca şi când te-ai îndoi de omniprezenţa Lui. De pildă, în momentele când Îl rugăm să fie cu misionarii noştri; avem deja asigurarea Scripturii că El Însuși va fi cu ei până la marginile pământului! Și putem recunoaşte plini de încredere că El este Acela care nici nu ne va părăsi, nici nu ne lăsa. Se cuvine să-I mulțumim pentru prezenţa Sa şi să-L rugăm să descopere minţii noastre orice lucru care ne-ar putea împiedica să avem o părtăşie deplină cu El!

Dumnezeule Tată, învaţă-mă să trăiesc conştient de prezenţa Ta şi să accept că însuşirile Tale îmi sunt îndeajuns.

Daily in Christ /Neil and Joanne Anderson, Copyright 1993 by Harvest House Publishers, Eugene, Oregon, U.S.A.

Zilnic în Cristos /Neil și Joanne Anderson, Drepturi de autor pentru Limba română: 2018 Byte Freedom, Timișoara, România